Omenirea se confruntă cu multe probleme, unele mici, altele mari. Una dintre cele mai mari probleme ale Pământului este foametea. Aceasta a afectat numeroase state în principal dupǎ Al Doilea Rǎzboi Mondial, perioadǎ care a coincis şi cu o secetǎ excesivǎ. Astfel, ţǎri precum Irlanda, România, Republica Sovieticǎ au avut de suferit.
Însǎ, ce este mai tragic este faptul cǎ acest fenomen persistǎ şi în zilele noastre. Principalele cauze identificate ar fi producţia agricolǎ scǎzutǎ, seceta, inundaţiile sau valurile de caniculǎ, dar şi situaţia politicǎ din anumite zone. În 2017, situaţia din 7 ţǎri era „foarte îngrijorǎtoare” şi doar „gravǎ” în Republica Central-Africanǎ. În nordul Nigeriei, 4,5 milioane de oameni riscǎ sǎ-şi piardǎ viaţa în urma foametei susţinute şi de conflictele provocate de grupul islamist Boko Haram.
Din cauza celei mai mici producţii agricole, în aprilie 2019, raţia de hranǎ din Coreea de Nord a fost redusǎ la 300 de grame pe zi, cel mai mic nivel de pânǎ acum, nivel ce poate fi redus în continuare. În urma unui studiu realizat de ONU, s-a ajuns la concluzia cǎ în unele familii se consumǎ hranǎ cu proteine doar de câteva ori pe an.
Cele 193 de state membre ONU au elaborat şi aprobat Obiectivele de Dezvoltare Sustenabilǎ, 17 la numǎr, obiective ce vor fi prioritare în urmǎtorii 15 ani, acestea vizând eradicarea sǎrǎciei, lupta împotriva inechitǎţii şi justiţiei, dar şi protejarea planetei. Astfel, Obiectivul Global nr. 2 este Foamete „zero”, care, dacă este îndeplinit, poate schimba lumea pe care o ştim noi şi în care trǎim. Toată lumea a auzit de foamete, dar cei care nu au simţit-o pe pielea lor nu îi dau prea mare importanţă.
Câteva ţinte ale acestui obiectiv sunt:
- Până în 2030, eliminarea foametei și asigurarea accesului oamenilor, în special al celor săraci și vulnerabili și al copiilor, la hrană sănătoasă și suficientă, tot timpul anului;
- Până în 2030, eliminarea tuturor formelor de malnutriție, inclusiv atingerea, până în 2025, a țintelor internaționale privind creșterea sănătoasă și fără probleme a copiilor cu vârste de sub 5 ani;
- Până în 2030, dublarea productivității în agricultură și a veniturilor producătorilor mici de alimente, mai ales a femeilor, populațiilor indigene și a fermierilor familiali;
- Adoptarea măsurilor de funcționare corespunzătoare a piețelor de alimente de bază și de derivate și facilitarea accesului rapid la informațiile despre piață.
S-a observat cǎ, în special cu ocazia sărbătorilor, lumea cu o situaţie materialǎ bunǎ iroseşte foarte mulţi bani pe mâncare, însă, ei nu conştientizează faptul că nu pot mânca atât de mult şi, la final, totul devine o risipă.Toată lumea ştie că mâncarea se va altera la un moment dat, aşa că o treime din mâncarea cumpărată ajunge în coşul de gunoi. În timp ce unii cumpără multǎ mâncare pe care o irosesc, alţii mor de foame şi se roagă sǎ aibǎ mǎcar 1% din ce este aruncat de sărbători.
De sărbători se risipesc 1.3 miliarde de tone de mâncare, de trei ori mai mult decât în restul anului. Doar în Statele Unite se aruncă atâta mâncare cât să hrănească locuitorii din Sudul Saharei.
Situaţia aceasta există şi în România, nu numai în străinătate. Românii irosesc 16 kilograme de mâncare fiecare doar în luna decembrie. De asemenea, ei nu doar aruncă multă mâncare, dar şi consumă cantităţi enorme, ajungând să umple spitalele.
Adevărul este îngrijorător în legătură cu această problemă cu care se luptă planeta. Acum, 795 de milioane de oameni suferă din cauza lipsei alimentelor. Acest lucru ar însemna că uneia din 9 persoane îi este foame. Specialiştii spun că până în anul 2050, numărul va creşte până când va ajunge la doua miliarde. 45% din morţile copiilor cu vârsta sub 5 ani sunt din cauza acestui fenomen, adică 3,1 milioane de copii pe an.
Trebuie să rezolvǎm această problemă cât mai repede! Acest proces a început de mai mult timp, având în vedere faptul că în 1960, unul din trei oameni era înfometat. Noi toţi trebuie să stopǎm acest fenomen, până nu se ajunge la ceva mai grav.
CE PUTEM FACE NOI?
Din fericire, oamenii încep să colaboreze în operaţiunea de oprire a foametei. Ca exemplu, există proiectul „Nourishing the Planet” („Să hrănim planeta”) prin care ei merg prin lume încerând să convingă locatarii să îşi doneze mâncarea în plus.
Noi, însă, putem să ajutăm oraşul, judeţul în care locuim, donând mâncare vârtsnicilor, şcolilor, cerşetorilor, chiar şi îndemnând prieteni, rude sau vecini să facă la fel. De noi depinde! De tine depinde! Cumpǎrǎ alimente ale fermierilor locali! Informeazǎ-te şi informeazǎ-i pe cei din jurul tǎu! Încearcǎ sǎ rezolvi problema încǎlzirii globale având grijǎ de mediu reciclând, refolosind şi reducând consumul, iar seceta, inundaţiile şi valurile de caniculǎ nu ar mai fi o cauzǎ a foametei.
Multe suflete au nevoie de ajutor şi noi suntem singura lor şansă! Dacă am reuşi să atingem acest scop, celelalte obiective globale ar fi mai uşor de realizat. Spre exemplu, Obiectivul Global numărul 3: sănătatea. Dacă fiecare ar avea acces la mâncare, nu ar mai exista aşa de multe boli şi morţi a căror cauză este foametea.
Foametea omoară şi noi putem ajuta persoanele care sunt afectate de ea! Aşa că, HAI! SĂ NU RĂMÂNEM INDIFERENŢI!
Ioana Galan, Focşani, Vrancea
Daria Coman, Focşani, Vrancea