Obiectivul Global 2 – Foamete “zero”
Țintele:
– Până în 2030, eliminarea foametei și asigurarea accesului oamenilor, în special al celor săraci și vulnerabili și al copiilor, la hrană sănătoasă și suficientă, tot timpul anului;
– Până în 2030, eliminarea tuturor formelor de malnutriție, inclusiv atingerea, până în 2025, a țintelor internaționale privind creșterea sănătoasă și fără probleme a copiilor cu vârste de sub 5 ani;
– Până în 2030, dublarea productivității în agricultură și a veniturilor producătorilor mici de alimente, mai ales a femeilor, populațiilor indigene și a fermierilor familiali;
– Adoptarea măsurilor de funcționare corespunzătoare a piețelor de alimente de bază și de derivate și facilitarea accesului rapid la informațiile despre piață.
Ce înseamnă pentru România
Cooperarea dintre România și Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO) a început în 1961 și a continuat să crească. România a oferit un sprijin continuu pentru atingerea obiectivelor strategice ale FAO. În ultimii ani, parteneriatul s-a concentrat pe familiile mici și pe sprijinirea fermelor de familie, dar și pe recunoașterea rolului acestora în asigurarea rezervei de hrană.
În cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală, fermierii familiali vor avea acces la fonduri noi care-i vor ajuta să-și modernizeze uneltele și echipamentul, să aibă acces la piețe noi și să dezvolte forme alternative de venituri la sate, precum agro-turismul.
În România, la data de 16 octombrie, este marcată Ziua Naţională a Alimentaţiei şi a Combaterii Risipei Alimentare, aceasta fiind instituită prin Legea nr 47/2016.
Din reportajele văzute la posturile de televiziune, am observat că, mai ales în preajma sărbătorilor, oamenii fac cumpărături foarte multe. Mai mult decât le sunt necesare la pregătirea bucatelor pentru aceste ocazii.
Acest lucru l-am observat și în familiile noastre.
Când am primit tema articolului, profitând de Sărbătorile Pascale am mers în supermarket-urile din oraș, pentru a observa comportamentul oamenilor din comunitatea noastră. Am observat că mulți oameni cumpără produse care, după părerea noastră nu le erau strict necesare, rafturile unde erau produsele uzuale, cum ar fi: zahăr, ulei, făină albă, mălai, pâine, cozonaci, etc., rămâneau goale.
Am mai observat că în urma acestor cumpărături rămân foarte multe ambalaje. Grămezi de ambalaje, care sunt depozitate în spatele magazinelor, creând o imagine urâtă.
După aceste observații, ne-am gândit să discutăm această problemă cu oamenii pe care i-am întâlnit. Nu știam ce costuri implică aceste cumpărături. Cei, cu care am stat de vorbă, ne-au spus că cea mai mare parte a veniturilor este utilizată pentru cumpărarea de alimente, iar din aceste alimente cel puțin un sfert aruncă. Acest fapt ne-a marcat, pentru că, din vizionările de la televizor văzusem că sunt oameni care suferă de foame. Că sunt mii sau milioane de copii, în lume, care se culcă flămânzi.
Am rămas uimite cât de multe alimente se aruncă și în familiile noastre.
Am discutat cu părinții noștri și am mers, să împărțim o parte din mâncarea rămasă familiilor nevoiașe din comunitatea noastră. Ne-a impresionat, primirea și mulțumirea de care am avut parte. Nici nu știam, că la doi pași de noi, sunt suflete care nu se bucură de sărbătoarea mare a Paștelui, deși noi facem parte dintr-o comunitate mică. Când aruncam cornul și laptele primit la școală, în clasele mai mici, mama îmi spunea că sunt copii care nu au ce mânca, credeam că exagerează. Acum conștientizăm cât de privilegiate suntem.
Oarecum ne-a marcat această întâmplare și am luat hotărârea, să mergem în timpul școlii, în pauze, în fiecare clasă, să adunam toate cornurile și cutiile cu lapte și să le donăm copiilor din zona în care am mers cu părinții. Totodată, am învățat să nu îi mai judecăm, ci să îi respectăm mult.
În concluzie, credem că împreună putem face diferența, punând în practică principiul ,,a dărui înseamnă că îți pasă” și ajutând cu ceea ce putem în funcție de posibilitățile fiecăruia dintre noi sau ceea ce avem în exces, pentru că generozitatea noastră îi poate ajuta pe cei care se află în nevoie.
Această experiență, ne-a arătat că, chiar dacă locuim în comunități mici, chiar dacă suntem mici și noi putem să schimbăm lucrurile. Putem să informăm oamenii de lângă noi privind risipa de alimente și că este nevoie: să producem și să consumăm responsabil și atent; să înjumătățim cantitatea de alimente irosite; să adoptăm stiluri de viață care sunt în ritm cu natura.
Haideți, să luptăm împreună împotriva foametei, iar lupta o putem începe în comunitatea noastră!
Amalia și Denisa – reporteri SDG Țicleni, Gorj