Foametea – o problemă globală
În urmă cu o lună nu știam nimic despre obiectivele globale. După ce am participat la cursurile Școlii de reporteri SDG, am aflat că sunt 17 obiective globale. Astăzi vom vorbi despre al II-lea obiectiv global și anume, Foamete „zero”, eradicarea foamei, asigurarea securității alimentare și îmbunătățirea nutriției, precum și promovarea agriculturii durabile.
Creșterea economică rapidă și productivitatea agricolă sporită din ultimele două decenii a dus la o scădere a ratei populației subnutrite cu aproape jumătate. Multe țări în curs de dezvoltare, care au suferit din cauza foametei, pot acum să satisfacă necesitățile nutriționale ale celor mai vulnerabile grupuri. Asia Centrală și de Est, America Latină și Caraibele au înregistrat un progres mare la eradicarea foametei extreme.
Toate acestea sunt realizări semnificative în îndeplinirea țintelor stabilite de Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Din păcate, foametea extremă și malnutriția reprezintă o barieră mare în calea dezvoltări mai multor state. S-a estimat că 795 milioane de oameni erau subnutriți cronic în 2014, adesea ca o consecință directă a degradării mediului, din cauza secetei și pierderii biodiversității. Peste 90 de milioane de copii sub vârsta de cinci ani sunt subponderali. O persoană flămândă din patru se află în Africa.
Obiectivele de Dezvoltare Durabilă au scopul de a pune capăt tuturor formelor de foamete și malnutriție până în anul 2030, asigurând că toți oamenii – în special copiii și grupurile cele mai vulnerabile – au acces la mâncare și nutriție suficientă anul împrejur. Aceasta implică promovarea practicilor agricole durabile, îmbunătățirea condițiilor de trai și a capacităților fermierilor mici, oferind acces egal la pământ, tehnologie și piețe de desfacere. De asemenea, aceasta implică cooperarea internațională, pentru a atrage investiții în infrastructură și tehnologii pentru îmbunătățirea productivității agricole. Împreună cu alte obiective stabilite, putem eradica foamea până în anul 2030.
Maia spunea că străbunica ei, Natalia, i-a povestit că imediat după cel de-al doilea război mondial prin anii 1946-1947 asupra Moldovei s-a abătut o secetă cumplită. Luni de zile n-a căzut o picătură de ploaie. Pământul s-a întărit ca piatra. Semănăturile s-au uscat. Copacii și-au pierdut frunza. Multe păduri au luat foc și au ars. Izvoarele și râurile au secat, la fel și fântânile. Mii și mii de vite au pierit de foame și de sete, de asemenea mulți oameni au murit de foame. Copiii sufereau cel mai mult. Pentru a-i salva au fost urcați în trenuri și duși în alte părți ale țării unde se găsea mâncare.
Viața era foarte grea în acele vremuri și deși țara noastră dispunea de suficiente resurse s-a înaintat foarte greoi în calea un trai mai bun, în care lipsa alimentelor, a hranei să nu mai fie o problemă așa de mare. Foametea încă mai este prezentă în anumite regiuni subdezvoltate ale globului și în țări aflate încă în război.
În comunism, rafturile magazinelor alimentare erau goale, iar produsele interne erau transportate în străinătate, asta o știm de la părinții noștri. Alimentele se cumpărau doar pe cartele. O persoană avea dreptul la: ¾ l de ulei/lună, ½ pâine/zi, ½ kg zahăr/lună, cât despre carne, lapte, ouă nu pre se găseau. Pământul era luat de la țărani și lucrat la colectiv pentru stat. Țăranii nu erau răsplătiți pentru munca lor. Erau obligați să crească animale și să le dea statului. Miliția umbla prin gospodării și îi controla ce animale dețin și ce vorbesc. Mulți dintre ei erau arestați și persecutați pentru deținerea și tăierea ilegală a animalelor.
În magazinele de alimente se găseau cele mai proaste produse: copite de porc și creveți (o formă de cipsuri). Când la magazine se aducea lapte, brânză, pui (care erau foarte mici și slabi, ambalați câte doi în pungă), lumea se îmbulzea la coadă deoarece nu se aducea niciodată suficientă hrană să ajungă la toată lumea. Cozile la magazine se întindeau pe zeci de metri. Copiii nu aveau portocale, banane iar unii nici nu știau că există.
Iarna, în case nu era căldură, era frig, lumea stătea îmbrăcată și nu aveau apă caldă. Curentul electic se lua aproape în fiecare seară la ora 18, iar oamenii stăteau la lumina lumânării iar copiii își făceau lecțiile la fel și erau obligați să se culce uneori nesătui.
Sărbătorile religioase erau interzise. Lumea nu avea voie la biserică, copiii nu aveau voie să mergă cu colindul la Crăciun, la Paște nu aveai voie să vopsești ouăle și nici să nu spui „Hristos a înviat!”. Toate se făceau pe ascuns și care erau prinși încălcând aceste reguli erau aspru pedepsiți.
Au fost vremuri grele pe care părinții și bunicii le-au trăit.
În ziua de astăzi găsim în magazine de toate: carne, ouă, lapte, pui etc., numai că noi oamenii nu avem destui bani pentru a cumpăra. Cei care au o situație materială mai bună fac risipă de alimente, luând-o în cantități mari, riscând ca majoritatea alimentelor să ajungă la tomberon. Țăranii, deși au pământ, în ziua de azi nu-l mai muncesc ci îl lasă în paragină, deoarece sunt bătrâni și nu mai au forță de muncă iar majoritatea tineretului, care ar putea să muncească au plecat în străinătate pentru un trai mai bun. Nu se mai cumpără cu cartelă, și nu mai este raționalizată mâncarea. Cei care cultivă pământul pe care îl dețin pentru consum propriu, o duc destul de bine deoarece mănâncă sănătos. Ei pot tăia animalele pe care le cresc pentru a avea carne bio de consum. Acum, copiii merg la școală și primesc pachețele pe care le pot mânca de exemplu: o pâine mică, lapte, iaurt, biscuiți și mere. Sunt unii copii care vin la școală ca să primească acest pachet de la stat, deoarece acasă trăiesc în sărăcie, dar sunt și copii care irosesc și fac mofturi, neștiind să prețuiască ceea ce au.
Suntem foarte interesați să rezolvăm această problemă. Agricultura este foarte importantă pentru această societate, pentru că dacă nu am avea legume produse printr-o cultură ecologică, ci produse injectate, consumându-le, după un timp, ne vom simți din ce în ce mai rău și ne vom îmbolnăvi. Ar trebui să profităm că România este pe locul al VI-lea pentru terenurile agricole în Europa. Mulți oameni cred că acele legume cumpărate din supermarket-uri sunt mai bune decât cele dintr-o grădină. Cred că spun asta pentru a nu munci. Decât să le ia din supermarket mai bine le cumperi direct de la producători. Până în 2030 ținem ca să extindem terenurile agricole și înmulțim legumele. Oamenii care nu trăiesc în așezări rurale și nu au destui bani ar trebui îndrumați spre zonele unde este agricultură.
Articol realizat de:
Boboc Maia Alexia
Năsiescu Giulia Elena
Negrianu Maria-Alexandra
