FOAMETEA – O PROBLEMĂ A UMANITĂȚII. Maria și Nora. Zalău, Sălaj

Text de Șamșodan Maria și Breje Nora

Mulți dintre noi au auzit de foamete .Însă nici unul dintre noi nu s-a confruntat cu asta și nici nu s-a gândit că există țări întregi care confruntă cu lipsa hranei. Oare vom putea vreodată să oprim asta?

Foametea este unul dintre cele 17 Obiective Globale, adică niște scopuri pe care oamenii și-au propus să le rezolve până în 2030, mai exact cel de-al doilea. Foametea este un fenomen în care mare parte a populației duce lipsa hranei, mâncând rareori și alimente de proastă calitate. În ciuda resurselor foarte marii economice și tehnologice ale lumii moderne, foametea mai lovește numeroase regiuni ale planetei, în special țările în curs de dezvoltare unde domnește sărăcia.

În prezent, 795 de milioane de oameni suferă de foame, adică 1 din 9 persoane, iar dacă nu se vor lua măsuri, numărul lor va ajunge la 2 miliarde până în 2050. Prima țară din Europa care a reușit să elimine foametea a fost Olanda, încă din secolul al șaptesprezecelea. În India, o țară care se confruntă cu sărăcia, a fost introdus de către guvern cel mai mare program național de combatere a foametei. Astfel elevii au început să beneficieze de mâncare în școli. În anul 2000, un raport încadra 8 țări în categoria ‘’Situație gravă’’. Alte 13 țări printre care Somalia, Sudanul de Sud și Siria nu au fost incluse din lipsa informațiilor. În 2018 ,7 țări ale lumii au o situație foarte îngrijoritoare , iar în Republica Central-Africană este gravă ,conform aceluiași raport.

În Asia și Africa cele mai multe persoane suferă de foame, în special în Africa, în țările subdezvoltate. Oamenii primesc ajutoare de la ONU în alimente și utilaje agricole ,însă problema rămâne nerezolvată. De ce? Pentru că oamenii ,din cauza conflictelor militare, au ales să le vândă pentru a-și cumpăra arme. Dar probabil ne înttrebăm de ce atâta război acolo și la noi în Europa pace cât vezi cu ochii? Africa este unul dintre cele mai bogate contiente, vorbind de resurse de subsol, cum ar fi cărbune, petrol și piatre prețioase,în special diamant. Însă resursele de subsol concurează cu bogăția de la suprafață:păduri tropicale, deșert, fluvii imense pe lângă care mișună viețuitoare nemaiîntâlnite, țărmuri spectaculoase, piramide, temple antice. Oamenii doresc să le aibă pentru ei, triburile africane doresc să le cucerească și iată sursa conflictelor.

Un astfel de exemplu este Egipt, o țară în curs de dezvoltare. de la ultima revoluție, din 2014, femeile au câștigat dreptul de a merge la o facultate, astfel mai mult de jumătate dintre studenți sunt femei, fapt ce are repercusiuni pe termen lung. Este sufficient doar ca mama să aibă studii superioare deoarece și ea va putea lucra, reducând riscul de a trăi în sărăcie și foamete.

Un exemplu care ar trebui urmat și de alte țări este reprezentat de Africa de Sud. Deși șomajul este de peste 25%,este una dintre cele mai dezvoltate țări, locul 28 în clasamentul mondial, depășind Danemarca și Finlanda. Cara e secretul lor? Au știut să valorifice.Africa de Sud este o țară bogată în diamante, pe care le-au folosit în comerț         cu multe țări europene, printre care și România. Astfel, acestă țară a devenit o puternică putere economică nu doar în Africa, ci și în întreaga lume.

Un exemplu negativ din Africa este reprezentat de Etiopia. Aici, din cauza numeroaselor războaie cu Eritreea populația s-a grupat în zone cu soluri nefertile, unde nu se prea puteau cutiva plante, ceea ce a provocat foamete.

Totuși, am spune că nu putem schimba modul de gândire a oamenilor. Dar am omis o altă problemă: risipa. Cu toții am auzit de ea , însă nu mulți am trecut la fapte. Aruncăm un sfert din mâncarea pe care o producem, în timp ce un număr de oameni cât populația Europei și Statelor Unite la un loc suferă de foame. Până acum am produs suficientă hrană pentru a hrăni 10 miliarde de oameni, populația estimată în 2050, dar tot unii oameni suferă de foame. Până la urmă risipa depinde de noi. Dacă doar am pescui pentru strictul necesar am mai putea hrăni 1 miliard de oameni și am putea economisi 100 de miliarde de dolari. Dar, dacă ne gândim bine, faptul că eu mă duc și cumpăr mai mult decât am nevoie și după arunc, eu îl ajut pe cel care le produce, mai mult decât atunci când cumpăr strictul necesar, adică puțin. Atunci, problema în mod direct nu e asta. E faptul că oamenii nu muncesc, că dacă ar munci ar reuși să strângă bani pentru a se hrăni. Problema nu e neapărat că nu vor, ci că nu au unde și că nu au educație. Dacă au măcar câteva clase ei vor putea să muncească și nu vor mai muri de foame.

         Unora nu le pasă de aceste lucruri, dar risipa înseamnă producție mai mare ceea ce duce la producerea substanțelor chimice care afectează viața noastră. De asemenea, oceanele absorb o treime din substanțe chimice făcând apa acidă și limitând reproducerea  unor organisme pe care omul le consumă cum ar fi peștii, stridiile, crabii și coralii. Dacă ne gândim în sens larg, există oameni care trăiesc doar din organismele existente în ape. Dacă ele nu mai există, oamenii vor muri de foame.

În 1996, niște angajați ai unei corporații din Statele Unite au observat că foarte mulți oameni suferă de foame și au înființat organizația internațională ‘’Stop Hunger’’. Ea promovează oferirea de hrană copiilor în afara programului școlar. De asemenea oferă posibilitatea de a produce mâncare sănătoasă familiilor. În România, sponsorizează copiii nefavorizați care trăiesc la limita sărăciei și a foametei. Astăzi, organizația are peste 113000 de voluntari din 44 de țări. Poate că ei sunt salvarea noastră. Dar vor reuși ei să eradicheze foamea pentru ca cei aprope un miliard de oameni să trăiască la fel ca noi?

În 2007, compania Nestle a ajuns în Nigeria și Ghana și a întemeiat organizația “Hranim viitorul” care promovează culturile sănătoase. Dacă plantele cultivate vor fi sănătoase, atunci companiile le vor cumpără și astfel oamenii vor primi bani pentru a-și cumăra mâncare. În aceste două țări rata de refuz a produselor a scăzut de la 50% la 2%. Dacă acolo se poate, nu ar trebui să se poată peste tot?

Nelson Mandela, președintele Africii de Sud, a fost o persoană reprezentativă pentru țara lui, el luptând pentru ca eradicarea foametei și egalitatea raselor, pentru ca fiecare cetățean să aibă aceleași drepturi.

Soluția pentru foamete este chiar în fața noastră:trebuie să nu mai risipim, trebuie să-i informăm pe ceilalți cu privire la asta, să nu mai poluăm, pentru că noi suntem responsabili pentru foamete, noi cei care risipim, care poluăm, care distrugem mediul, atmosfera.

În concluzie, foametea este un fenomen existent în întreaga lume, în special în țările subdezvoltate din Africa și Asia cum ar fi Etiopia, Sudan, Republica Central-Africană, , Afghanistan,Pakistan, Irak, mai ales în zonele de conflict,dar și în zonele în care educația face doar primii pași.

Puterea de a opri risipa, pescuitul excesiv,războaiele, conflictele și chiar foametea stă în mâinile fiecăruia dintre noi. Noi alegem dacă vrem să eradicăm foamea astfel încât toți cei 7,5 miliarde de oameni să trăiască la fel. Oamenii din Africa și Asia ne așteaptă, dar nu au prea mult timp, așă că trebuie să ne grăbim.

 Faptul că am documentat acest articol ne-a făcut să ne gândim de două ori la ceea ce facem pe viitor și chiar să trecem la fapte:să nu mai risipim, să protejăm mediul pentru că foametea rezultă din sărăcia și contaminarea solului, să nu poluăm, să reciclăm mai mult și să fim vocea noii generații!

TU ce vei face pentru asta?

Share:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *